Depresia la copii

Un copil nu poate avea depresie! E prea mic! Ce probleme ar putea el să aibă?

Studiile contrazic aceste afirmații, arătând că unul din zece copii suferă de depresie.

Ce cauze duc spre depresie la copil?

Cauzele sunt variate, pornind de la bagajul genetic, modificări biochimice, până la contextul de viață al copilului (familial și școlar).

Creșterea într-un mediu familial în care unul dintre părinți suferă de depresie poate favoriza apariția depresiei la copil. Acesta este expus unor suferințe emoționale cărora nu le ppate face față, nu știe să le exprime și nu le ppate schimba.

Așteptările părinților cu privire la performanțele școlare pot fi ridicate, copilul fiind supus unei presiuni imense. Eșecul școlar poate genera gânduri negative despre sine, copilul devenind un critic pentru el însuși (Nu am să mă descurc niciodată, sunt prost, nu ma pricep precum colegii mei). Acest lucru scade motivația copilului, el nu se mai poate bucura de micile reușite, iar abilitățile de rezolvare de probleme se deteriorează.

Ce semne ne avertizează de instalarea depresiei la copil?

Aceleași semne ca la adult, în cazul copiilor fiind mai greu de diagnosticat. Apar schimbări în funcționarea cognitivă, emoțională, alimentație, ciclu de somn, energia și interesul acordate activităților pe care le face.

Este ori foarte sensibil și plânge des și din orice ori are o stare de iritabilitate crescută, deranjându-l orice lucru. Apare lipsa de chef, care îl face să stea mai mult în pat, simțindu-se

obosit, întrucât doarme mai puțin și nu se odihnește. Nu mai are răbdare și nu se poate concentra la activitățile pe care le face, pierzându-și interesul pentru activitățile care înainte îi făceau plăcere.

Apar schimbări în performanțele școlare, din cauza motivației scăzute și a dificultăților de concentrare.

Aceste semnale ar trebui să ne alarmeze dacă durează mai mult se două săptămâni, indicând căutarea de ajutor specializat (psiholog, psihiatru).

Cum putem ajuta?

Acordând timp și atenție copilului, astfel încât să putem recunoaște debutul acestor simptome.

O relație sănătoasă cu copilul presupune ca acesta să se simtă iubit, acceptat și în siguranță, indiferent de ceea ce se petrece cu el, astfel încât el să poată vorbi despre ceea ce i se întâmplă.

Copilul învață prin observație și model. Pentru ca el să aibă un reper sănătos, e necesar ca părintele să fie atent la propriile nevoi, pentru că, ulterior, să fie deschis la nevoile copilului.

Oferă-i timpul tău, nu jucării. Studiile arată că atunci când un copil are multe jucării este suprastimulat senzorial și are nevoie mereu de un stimul și mai puternic, astfel încât nu se poate bucura de ceea ce are.

Lăsați-l să se plictisească! Așa va învăța să își ocupe timpul singur și își va exersa autocontrolul.

Tot ceea ce noi facem, copilul vede. Suntem modele pentru copiii noștri. Alege să oferi exemple sănătoase.