Ȋncep acest articol spunând că cele ce urmează fac referire la copilul dorit şi făcut din dragoste. Despre copilul făcut ca să repare relaţia de cuplu sau pentru ca părinţii să fie ,,ȋn rândul lumii” voi povesti ȋntr-un alt articol.
Ȋn perioada sarcinii, cuplul primeşte o mulţime de informaţii referitoare la cum va fi viaţa cu copil. Ba că urmează o perioadă minunată, ȋn care copilul va aduce multă iubire ȋn familie, ba ca va fi foarte greu – un copil e greu de crescut, sunt multe provocări, se primesc sfaturi, unele cerute, dar mai ales, necerute. Este important ca părinţii să treacă toate aceste informaţii prin filtrul propriu şi să păstreze ceea ce li se potriveşte.
Se spune că un copil poate zdruncina chiar şi cea mai solidă relaţie. Asta pentru că stilul de viaţă al părinţilor se schimbă foarte mult, sunt necesare adaptări pe toate palierele vieţii. Adaptarea la o viaţă cu bebeluş poate fi mai dificilă şi din cauza mass media, care poate crea o percepţie denaturată asupra vieţii de părinte, dar şi aşteptări nerealiste. Ȋn mediul online, asistăm la o expoziţie de familii fericite, unde totul este minunat, totul este conform aşteptărilor şi adaptarea la viaţa cu copil se face cu uşurinţă. Nimeni nu prezintă părţile dificile. Nu se vorbeşte despre dificultăţile prin care poate trece mama după naştere (baby-blues, depresie post-partum, stări de neajutorare, de inadecvare, de neputinţă, de neȋncredere ȋn sine, dificultăţi de acceptare a imaginii corpului etc), tatăl (există depresie şi ȋn rândul tăticilor, oboseală, neputinţă, vinovăţie etc), dar şi cuplul (schimbarea rutinelor, mai puţin timp de calitate petrecut singuri, schimbări ȋn ceea ce priveşte călătoritul, ajutorul extern primit etc).
Aş vrea să vorbesc despre ce se ȋntâmplă cu un cuplu după venirea pe lume a primului lor copil. Ȋn ciuda pregătirii şi a informării ȋncă dinainte de naştere, proaspeţii părinţi tot se pot confrunta cu sentimente de neputinţă, oboseală, dezamăgire, vinovăţie. Şi toate sunt normale ȋn perioada de adaptare. Este nevoie ca părinţii să ȋşi acorde timp pentru a procesa toate aceste schimbări şi, mai ales, să comunice unul cu celălalt. Responsabilităţile se ȋnmulţesc şi, nu de puţine ori, unul dintre parteneri se poate simţi copleşit de multitudinea de sarcini pe care o are de făcut. O comunicare eficientă presupune ca ambii parteneri să ȋşi ofere un timp ȋn care să spună despre ceea ce simt, ceea ce gândesc şi ce aşteaptă unul de la celălalt, astfel ȋncât să nu existe spaţiu pentru neclarităţi. De asemenea, părinţii au nevoie să ȋşi potrivească aşteptările cu noua realitate a vieţii lor şi să le verifice ȋn mod constant, pentru a se evita dezamăgirile şi frustrarea ce pot rezulta din nepotrivirea dintre realitate şi aşteptările create.
După apariţia primului copil, timpul petrecut ȋmpreună ca şi cuplu se diminuează. Este bine ca părinţii să conştientizeze că acest lucru nu va dura pentru totdeauna. O capcană ȋn care cad mulţi părinţi este cea a responsabilităţilor casnice şi a ȋngrijirii copilului. Chiar dacă unele activităti de acest gen le fac ȋmpreună, ele nu reprezintă timp separat pentru cuplu. Partenerii se pot folosi de orice fereastră ca să petreacă timp de calitate ȋmpreună, chiar dacă acesta este puţin. Pe măsură ce copilul creşte, dacă există si ajutor extern, părinţii ȋşi pot programa diferite activităţi ȋmpreună pe care le făceau cu plăcere ȋnainte. Relaţia dintre părinţi este stâlpul de bază al familiei. Atunci când această relaţie este bună, climatul familiei va fi unul sigur, calm, va permite fiecărui membru să se dezvolte la nivelul optim.
Un subiect despre care nu se prea vorbeşte este sexualitatea după naştere. Iarăşi, un set de aşteptări realiste şi informarea pot face această tranziţie mai uşoară. Corpul femeii după naştere are nevoie de timp pentru a reveni la starea de dinaintea sarcinii. Indiferent de tipul de naştere (vaginală sau cezariană), corpul trece prin schimbări hormonale care afectează viaţa sexuală a cuplului. Concret, dorinţa sexuală a mamei poate fi scăzută, procesul de lubrifiere naturală este perturbat, iar unele zone ale corpului pot fi sensibile la atingere. De aceea este necesar ca partenerul sa fie informat cu privire la aceste schimbări şi să existe ȋnţelegere şi răbdare până la reluarea vieţii intime a cuplului. Un alt aspect despre care nu se menţionează este faptul că şi libidoul bărbatului poate fi scăzut ȋn această perioadă de acomodare. Oboseala şi stresul pot fi factori importanţi, precum şi imaginea femeii ȋn mintea bărbatului. O comunicare bună este esenţială pentru a fi clarificate aceste aspecte.
Ca femeie, ai nevoie să ȋţi acorzi iubire şi grijă ȋn această perioadă. Corpul tău a găzduit o mica fiinţă pe parcursul a nouă luni, iar acum are nevoie de timp să se obişnuiască fără ea. Oferă-ţi momente de ȋngrijire ori de câte ori poţi, indiferent de forma ȋn care vine (o baie relaxantă, o vizită la salon, poate să citeşti ceva plăcut, să priveşti un film, să vorbeşti cu o prietenă etc). Discută cu partenerul tău despre orice te frământă, dar nu te opri la astfel de trăiri, comunică-i şi ceea ce te bucură şi te face fericită.
Ca bărbat, oferă-ţi un răgaz să procesezi schimbările din viaţa ta. Ȋnarmează-te cu multă răbdare pentru că este un drum cu provocări pentru amândoi. Ȋnvaţă să-ţi asculţi corpul atunci când spune că e prea mult, oferă-ţi momente de relaxare şi, desigur, discută cu partenera despre ȋngrijorări, dar şi despre ceea ce te bucură.
Ca şi cuplu, aveţi răbdare şi ȋncredere unul cu celălalt. Aveţi de procesat nişte schimbări ȋn viaţa voastră, aveţi de rezolvat o serie de provocări şi, cel mai important, aveţi nevoie să vă regăsiţi pe voi ca şi cuplu. Este momentul să ȋnvăţaţi să vă bucuraţi de micile momente şi să preţuiţi orice clipă ȋmpreună.