Ȋn ultimul timp auzim din ce ȋn ce mai des despre dezvoltarea inteligenţei emoţionale, ȋn special atunci când este vorba despre copii. Ne dorim copii inteligenţi, care să se adapteze uşor oricărui mediu şi care să dezvolte relaţii sănătoase, aşa că ȋncercăm să facem tot posibilul ca să-i ajutăm ȋn dezvoltarea lor. Vrem ca ei ,,să ajungă cineva’’ ȋn viaţă, aşa că insistăm asupra abilităţilor cognitive, câteodată uitând de cele emoţionale.
Studiile au dovedit faptul că succesul ȋn viaţă (calitatea vieţii şi a relaţiilor) este influenţat de abilităţile cognitive (coeficientul de inteligenţă) ȋn proporţie de 20%, inteligenţa emoţională fiind cea care are o rată mai mare de influenţă asupra succesului, de 54%. Aceste rezultate explică de ce auzim de cazuri ȋn care un elev cu rezultate şcolare peste medie nu a avut succes ȋn viaţă aşa cum era de aşteptat sau că un elev cu rezultate medii a avut o rată de succes mai mare. Aşadar, haideţi să privim mai cu atenţie la ce anume presupune inteligenţa emoţională.
Ce este inteligenţa emoţională?
Conceptul de inteligenţă emoţională a apărut ȋn jurul anilor 60 ȋn literatura de specialitate, ȋnsă el a căpătat amploare datorită lui Daniel Goleman, autorul a numeroase cărţi din acest domeniu. A avea un nivel ridicat al inteligenţei emoţionale ȋnseamnă să ȋţi poţi identifica şi gestiona eficient emoţiile propria, dar şi pe ale celor din jur, pentru ca apoi să te poţi adapta cu uşurinţă contextului astfel ȋncât să ȋţi atingi obiectivele.
Conceptul de coeficient emoţional (EQ) este diferit de coeficientul de inteligenţă (IQ), care măsoară abilităţile cognitive umane şi pentru care există teste standardizate de măsurare.
Inteligenţa emoţională este un concept umbrelă, care este format din 5 componente: autocunoaştere, auto-control, motivaţie, empatie şi abilităţi sociale.
Autocunoasterea ȋnseamnă recunoaşterea, ȋnţelegerea propriilor emoţii şi a modului ȋn care acestea produc schimbări atât ȋn viaţa proprie, cât şi ȋn a celor cu care interacţionăm.
Auto-control reprezintă capacitatea de a ne controla emoţiile şi sentimentele şi de a anticipa efectele pe care un comportament impulsiv ȋl poate avea.
Motivaţia se referă la capacitatea de a face planuri si de a iniţia acţiuni care să ducă ȋn direcţia ȋndeplinirii scopurilor.
Empatia reprezintă capacitatea de a asculta, ȋnţelege şi simţi emoţiile şi sentimentele celorlalţi, de a ne pune ȋn ,,papucii’’ celuilalt astfel ȋncât să ȋi putem ȋnţelege mai bine nevoile.
Abilităţile sociale se referă la a fi capabil să lucrezi ȋntr-o echipă, presupun abilităţi de comunicare, de colaborare, gestionare a conflictelor ce pot apărea ȋntr-un grup.
Copilul trece prin mai multe etape ale dezvoltării emoţionale: mai ȋntâi se dezvoltă conştientizarea propriilor emoţii, apoi ale celorlalţi; vor ȋnvăţa să identifice emoţiile ȋn funcţie de limbajul nonverbal (expresii faciale, tonul vocii, postură corporală); vor ȋnvăţa să dea nume emoţiilor şi să folosească cuvinte oentru a descrie ce simt; vor ȋncepe să aiă grijă de ceilalţi (odată cu apariţia empatiei); vor ȋnvăţa cum să ȋşi gestioneze emoţiile ȋntr-un mod sănătos şi abia ȋn final, vor ȋnvăţa care sunt consecinţele manifestării emoţiilor, adică vor ȋnvăţa care este legătura dintre emoţii şi comportament.
Cum ȋmi pot ajuta copilul să se dezvolte emoţional?
- Este important să iei aminte de etapele dezvoltării emoţionale şi să ȋţi ȋnsoţeşti copilul ȋn fiecare dintre acestea, ajutându-l să ȋşi identifice emoţiile, să ȋşi dea seama de emoţiile celuilalt, să exprime ceea ce ce simte (prin joc sau verbal), să fie atenţi la nevoile celuilalt, dar şi la ale sale;
- Prezintă-i modalităţi prin care să ȋşi poată controla comportamentele impulsive (cum ar fi urlete, ţipete, comportamente de lovire, aruncat cu obiecte s.a.) – tehnici de respiraţie, verbalizarea sentimentelor, solicitarea de ajutor, descărcarea sentimentelor prin intermediului jocului;
- Citeşte-i poveşti şi discutaţi apoi despre acţiunile şi sentimentele personajelor, precum şi despre modul ȋn care şi-au gestionat acestea emoţiile;
- Dă-i voie să ȋşi exprime liber sentimentele, fiind alături de el ȋn acest proces, validându-i emoţiile, ȋn loc să le blochezi;
- Asigură-te că tu eşti conştient de propriile emoţii, oferă-i un model pozitiv de gestionare a emoţiilor, vorbeşte-i deschis despre propriile sentimente;
- Joacă-te ȋmpreună cu el, oferă-i oportunităţi de punere ȋn scenă a propriilor emoţii prin intermediul personajelor .
Cu siguranţă v-aţi dori ca al vostru copil să ajungă direct la verbalizarea emoţiilor, ȋnsă fiecare copil are propriul ritm, pe care este important să ȋnvăţăm să-l respectăm şi să nu-l grăbim, sărind peste etape. Oferiţi copilului posibilitatea de e explora liber mediul ȋnconjurător, oferindu-i un model sănătos de relaţionare cu mediul şi cu ceilalţi.
,,Lumea copilului e o lume cu o mare intensitate emoţională, care poate fi exprimată pe deplin numai prin jocul spontan. Procesul jocului permite vindecarea suferinţelor, descărcarea emoţiilor şi dizvolvarea tensiunilor. Jocul este una dintre cele mai importante căi prin care copiii ȋnvaţă că pot să ȋşi exprime sentimentele fără niciun pericol.” – Lawrence J. Cohen