Îți este greu să spui NU?

De câte ori ai zis ,,da” deși în mintea ta era ,,nu”?
Multor oameni le este dificil să refuze sarcini pe care nu vor să le facă. Sigur, câteodată chiar este indicat să accepți să faci lucruri care te scot din zona de confort, tocmai pentru a te putea dezvolta sau pentru a depăși anumite temeri. Însă, dacă acceptarea de sarcini noi înseamnă supraîncărcare cu responsabilități și ignorarea nevoilor proprii, atunci este necesar să refuzăm.

În momentul în care acceptăm ceva în detrimentul propriilor nevoi, acumulăm frustrări, furie și vinovăție, care la un moment dat vor ieși la suprafață, rănindu-i pe ceilalți, dar și pe noi.

De unde pornește această dificultate?
Din copilărie. Observați un copil de 3 ani și veți constata ușurința cu care refuză lucruri, câteodată având impresia ca o face special pentru a vă exaspera. Ceea ce face copilul, de fapt, este să se exprime în acord cu nevoile lui. Încercați să îi respectați refuzul, în măsura în care nu este supus pericolului, întrucât îi veți dezvolta un mod de comunicare sănătos. Mulți părinți încearcă să își impună dorințele în detrimentul dorințelor copilului, modelându-l pe ,,nu”. Astfel, copilul învață că ,,trebuie să asculte de ceilalți, să fie cuminte”, ,,să nu refuze lucruri pentru că e nepoliticos” etc. Încă de la o vârstă fragedă, el învață să comunice prin observație și prin interacțiunea cu ceilalți. El va prelua ceea ce vede în mediul familial. Dacă eu, copil fiind, sunt supus unui stil de comunicare agresiv, asta voi face și eu. Dacă nevoile altora primează, ale mele vor trece pe planul doi, iar dacă emoțiile negative pe care le exprim sunt luate în râs, criticate sau ignorate, atunci voi învăța să le ascund pentru că ele nu contează.
Tot în această perioadă încep să prindă contur convingerile despre lume și viață. Convingerile care stau în spatele dificultății de a refuza ceva pot fi: ,,Dacă îi spun nu, o să se simtă respins”, ,,nu o să mă mai placă”, ,,voi fi considerat egoist”, ,,trebuie să îi mulțumesc pe ceilalți, nevoile mele mai pot aștepta”.

Ce facem?
Lucrăm la schimbarea acestor convingeri disfuncționale. Este necesar să înțelegem că refuzând o cerere nu înseamnă că respingem persoana care adresează cererea, este bine ca ceilalți să te placă pentru autenticitatea ta, nu pentru că le faci întotdeauna pe plac, iar nevoile tale sunt importante, astfel că e benefic să acționezi spre îndeplinirea lor pentru a fi în acord cu tine.
Exersează constant aceste convingeri, înlocuindu-le pe cele disfuncționale, până când vei ajunge la un mod de comunicare sănătos.
Oferă-ți timp și răbdare, întrucât schimbarea acestor convingeri este un proces de durată. Fii blând cu tine în cazul în care nu-ți merge mereu.

Scroll to Top