Momentul aşteptat de luni de zile a sosit: ai născut o minunăţie de omuleţ. Şi, odată cu el, te-ai născut şi tu, ca mamă. Eşti plină de emoţie, ȋţi ţii omuleţul ȋn braţe şi nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Ȋn acest moment sunteţi doar voi doi, vechi prieteni şi necunoscuţi, ȋn acelaşi timp.
Totul e nou, parcă eşti pe un nor plutitor, uiţi de durere, uiţi de sacrificii, totul capătă o altă culoare. Parcă n-ai mai vrea să pleci vreodată de lângă micul om ce doarme acum liniştit ȋn braţele tale, n-ai vrea să pierzi nicio secundă din viaţa lui. Este minunat! Ȋl priveşti şi te gândeşti că este cel mai minunat lucru pe care l-ai făcut vreodată. Lacrimi de fericire ȋţi curg pe obraji fără ca măcar să-ţi dai seama.
Ȋn scurt timp părăseşti maternitatea şi plecaţi acasă, unde tu şi partenerul tău veţi ȋncepe noua viaţă ȋmpreună cu micuţul. Felicitările curg de la cunoscuţi, chiar şi necunoscuţi câteodată. Ajunşi acasă, totul pare diferit. E aceeaşi casă ȋn care ai trăit până acum, dar parcă e totuşi diferită, se simte altfel. Ai amenajat un loc special pentru puiul de om, i-ai pregătit hainuţele şi toate obiectele de care are nevoie, poate chiar te-ai gândit cum va fi şi ţi-ai făcut planuri, iar acum ȋncerci să pui ȋn practică toate informaţiile stocate cu atâta sete de cunoaştere. Şi brusc, te blochezi. O infinitate de gânduri ȋţi dau târcoale şi ȋţi fac inima să bată mai repede: ,,Dacă o să plângă şi nu o să ştiu de ce sau ce să fac ca să ȋl calmez? Cum o să ştiu când ȋi e foame? Dar când are o durere? Şi cu băiţa cum fac? E atât de mic… Dacă nu mă voi descurca? Etc.” Respiri uşor şi ȋţi aduci aminte ca e normal să simţi toate astea, ȋncet-ȋncet ȋncepi să te calmezi şi-ţi dau ȋncredere că va fi bine.
Zilele trec şi ȋncep să apară vizitele de la familie şi prieteni. Toţi ochii sunt pe copil, pe povestea naşterii, cum mănâncă, cum doarme. Dar tu? Tu cum eşti? Te ȋntrebi cum de nimeni nu ȋntreabă despre tine, parcă exişti doar ȋn relaţie cu copilul. Oftezi şi treci peste, acum bebe este important. Te ocupi de tine mai târziu.
Ȋn curând vizitele se răresc si rămâneţi iar voi doi mare parte din zi. Ȋncerci să te ȋmparţi ȋntre ȋngrijirea bebeluşului, treburile casnice, relaţia cu partenerul şi ȋngrijirea ta. Abia apuci să mănânci corespunzător sau să faci un duş şi să-ţi linisteşti mintea. Câtă nevoie ai avea să ieşi cu o prietenă şi să-ţi petreci un timp cu partenerul tău, fără copil şi fără să fiţi obosiţi.
Iar aici, dragă mamă, ai două opţiuni: ceri ajutorul sau păstrezi tăcerea. Cea benefică ţie este cererea de ajutor. Nu degeaba se spune că ,,este nevoie de un sat ȋntreg ca să creşti un copil”. Ai nevoie de tot sprijinul ce ȋţi poate fi oferit pentru a-ţi păstra starea de echilibru. Pentru aceasta, corpul tău are nevoie să primească nutrienţii necesari, are nevoie de odihnă, de relaxare si repaus. Cu siguranţă ai auzit şi tu expresia ,,mamă fericită, copil fericit”. Fix la asta se referă, atunci când tu trăieşti ȋn acord cu nevoile tale şi te ocupi corespunzător de ele, devii mai disponibilă, mai perspicace, mai atentă la nevoile puiului tău.
Pe acest drum al grijii de sine, pot apărea sentimente de vinovăţie. Vinovăţie pentru faptul că eşti ,,egoistă’’ şi ȋndrăzneşti să te ocupi de tine, ȋn loc să fii acolo clipă de clipă pentru puiul tău. Poate să apară chiar regretul că pierzi momente importante din dezvoltarea copilului tău. Poate chiar alţi oameni din jurul tău te vor cataloga astfel şi ȋn acest fel iau naştere gândurile de tipul ,,nu sunt o mamă suficient de bună”. Ȋn astfel de momente, gândeşte-te ce fel de imagine/model vrei să transmiţi mai departe puiului tău, imaginea mamei care s-a sacrificat pe sine pentru copil, fiind nefericită şi mereu obosită (cu posibilitatea de a manifesta furia ȋntr-un mod neadecvat pe fondul lipsei de resurse personale), fără să ştie cum să pună limite sănătoase sau vrei să-i transmiţi iubirea de sine, compasiunea, abilitatea de a pune limite sănătoase?
Ȋn ȋnchiere, te invit să priveşti cu atenţie ȋn interiorul tău. Care sunt nevoile tale? Dorinţele? Cum te raportezi la copilul tău? Dar la partener, având ȋn vedere noile roluri pe care le jucaţi? Cum eşti tu, ca mamă, ȋn prezent? Cum ţi-ai dori să fii? Ce poţi schimba astfel ȋncât să ajungi la versiunea dorită de tine? Ce ȋţi doreşti să transmiţi puiului tău? Care sunt calităţile pe care vrei să le ȋnveţe de la tine şi cum ȋl poţi ajuta ȋn acest sens?
Atât de frumos ai descris totul, atât adevăr ai rostit si da da de cele mai multe ori uitam de noi, ne lăsăm pe ultimul loc, uitam sa ne mai îngrijim și mai ales sa cerem ajutorul.
Ești minunata și ma bucur ca ți-ai reluat activitatea pentru ca cine te cunoaște știe cât de minunata ești și cât bine faci prin activitatea ta.
Te îmbrățișez! 🤗🤗