Auzim din ce ȋn ce mai des ȋn jurul nostru despre conectare: conectare cu sinele, conectare emoţională, conectare socială, conectare cu propriul corp etc. Dar ce ȋnseamnă toate acestea?
Conectarea este o nevoie esenţială pentru existenţa umană. Ne naştem cu această nevoie, fiind ,,programaţi” să trăim ȋn relaţii şi să ne dezvoltăm ȋn relaţii. Conectarea este o legătură profundă pe care o dezvoltăm atât ȋn relaţiile cu ceilalţi, cât şi ȋn relaţia cu noi ȋnşine. Este cea care ne permite să fim ȋn contact cu corpul nostru, să ascultăm de nevoile acestuia, să putem menţine un echilibru, ne ajută să fim atenţi la cei din jurul nostru şi la nevoile lor, astfel ȋncât să putem dezvolta relaţii armonioase.
Conectarea ȋnseamnă mai mult decât a sta fizic lângă cineva. Conectarea presupune prezenţă emoţională: să văd dincolo de comportamentele celui cu care interacţionez, să observ nevoia pe care o are, să ȋi validez trăirile şi să le accept aşa cum sunt, să ȋl susţin pe celălalt.
Ce se ȋntâmplă atunci când contactul este rupt/ȋntrerupt?
Apare suferinţa. Fiecare parte implicată ȋn relaţie suferă, una pentru că nu este văzută, acceptată, auzită, iubită, iar cealaltă pentru că nu ştie cum să ajungă ȋn profunzimea celuilalt, nu poate ȋnţelege ce se află ȋn spatele anumitor comportamente.
Având ȋn vedere multitudinea de sarcini pe care le avem de ȋndeplinit zilnic, poate deveni uşor să ne pierdem printre ele, uitând să mai investim timp de calitate ȋn relaţiile noastre. Avem nevoie să ȋnvăţăm să prioritizăm sarcinile şi să gestionăm eficient timpul, astfel ȋncât să avem timp suficient pentru a ne conecta la persoanele dragi. A devenit extrem de uşor să ne amăgim ȋn iluzia amânării – ,,Astăzi nu am timp, dar mâine sigur petrecem timp ȋmpreună”, dar Mâine vine şi noi găsim alte şi alte lucruri de făcut. Până când? Până când ne trezim ȋn mijlocul unei furtuni pe care nu ştim să o gestionăm (comportamente provocative manifestate de către copii) sau ȋn mijlocul pustietăţii (relaţiile se răcesc atât de mult până când se rup sau ajungem să fim lăsaţi ȋn urmă, daţi la o parte).
De cele mai multe ori, copiii au cel mai mult de suferit ȋn urma deconectării de părinţi. Nu se mai simt văzuţi, auziţi, importanţi, apreciaţi, iubiţi. Ȋnvaţă să fie mai autonomi de mici, să se descurce singuri, să ȋşi reprime emoţiile sau, la polul opus, să manifeste diverse comportamente, care nu reprezintă altceva decât strigăte de ajutor.
Vestea bună este că această deconectare poate fi reparată, important este să o conştientizăm şi să acţionăm ȋn timp util ȋn direcţia reconectării.
Ce putem face pentru a ne conecta/reconecta cu copilul?
Ȋn primul rând, avem nevoie să ne oprim din goana după bifarea sarcinilor şi să ne privim pe noi şi pe copil. Să respirăm şi să observăm. Să gândim şi să acţionăm. Iată mai jos câteva idei despre ce poţi face.
- Ȋmbrăţişează-ţi copilul mai mult (Virginia Satir spunea că omul are nevoie de 4 ȋmbrăţişări pentru supravieţuire, de 8 pentru a fi sănătos şi de 12 pentru a evolua continuu şi de a rămâne conectat la prezent) – puteţi face diverse joculeţe ȋn care să ȋl fugăreşti prin casă şi să-i aplici ,,pedeapsa maximă” – ,,ȋmbrăţişarea de urs”.
- Fă-ţi timp minim 20 min pe zi ȋn care atenţia ta să fie doar pentru el (dacă ai mai mulţi copii fiecare copil va primi câte 20 min pe zi). Lasa gadgeturile deoparte şi concentrează-te pe copil, mergi ȋn ritmul lui, fără să-l grăbeşti sau să-l corectezi. Intră ȋn jocul lui, urmează-i regulile, fără să faci comentarii, fără să critici.
- Ascultă-l – ȋn tumultul vieţii de zi cu zi şi a multiplelor sarcini pe care trebuie să le ȋndeplinim, ne vine la ȋndemână amânarea ,,lasă că ȋmi spui mai târziu, am puţină treabă acum”. Copiii au nevoie să fie ascultaţi atunci când au nevoie, mai târziu e posibil să fie prea târziu. Poate vrea să-ţi povestească o ȋntâmplare de la grădi/şcoală, sau poate a avut o zi grea şi are nevoie să spună cuiva ce simte – ascultă-l doar, abţine-te de la a oferi soluţii sau sugestii, ori să critici pe el sau pe cei implicaţi ȋn interacţiunea cu el.
- Stabiliţi ȋmpreună o rutină ȋnainte de somn – puteţi să citiţi, să vorbiţi sau să vă jucaţi, asta ȋl va face pe copil să se simtă apreciat, important, iubit şi ȋl va determina să se deschidă şi mai mult către dvs ca părinte, ducând către un nivel de conectare mai profund.
- Descoperiţi limbajul de iubire al copilului – care este modalitatea prin care copilul tău se simte iubit? Oferă-i mai multe momente de acest gen de-a lungul zilei. Atingerea este cel mai important limbaj al iubirii pentru un copil. Este cea care ȋl ajută să se simtă ȋn siguranţă, iubit, ȋncrezător.
Tu reuşeşti să ȋţi dai seama când te deconectezi? Cum ȋţi dai seama de asta? Ce faci ca să te reconectezi cu copilul tău? Te invit să ȋmi spui toate acestea ȋntr-un mesaj.